Miss Peregrine și al ei cămin pentru copii deosebiți este o carte ce a făcut multă vâlvă în lumea cititorilor din lumea întreagă prin prisma unicității subiectului și a modului inedit de a îmbina literatura cu arta fotografică. Nu doar ca a devenit rapid bestseller la scurt timp dupa apariție ci a și beneficiat de o ecranizare reaizată de nimeni altul decât Tim Burton (nici nu m-aș fi așteptat ca această carte să fie ecranizată de un alt regizor de la Hollywood, Tim Burton fiind un fan al lucrurilor stranii).

Povestea îl are în centrul atenției pe Jacob, un băiat al cărui bunic obișnuia să îi spună povești despre un orfelinat în care acesta copilărise, un orfelinat ce adăpostea copii speciali cu talente deosebite iar fiecare poveste era însoțită de o serie de fotografii ce aveau rolul de a întări cele spuse.  Jacob credea în acele povești când era copil în ciuda faptului că toata familia îl avertiza că acele povești nu sunt adevărate, însă cu timpul acesta începe să-și piardă încrederea în poveștile bunicului.

În una din zile, bunicul lui moare, iar Jacob crede că vede ceva ce nu pare a fi adevărat și se trezește în punctul în care nu știe cum să gestioneze totul. Începe ședințe de terapie, lucrează la un job extrem de plicticos pe timpul verii, dar în momentul în care găseste o scrisoare lăsată de bunicul lui, acesta decide să plece pe o insulă mică în Țara Galilor unde știe că ar trebui să se situeze orfelinatul din centrul tuturor poveștilor. Reușește cu greu să își convingă familia că această călătorie l-ar ajuta extrem de mult în recuperarea sa iar împreună cu tatăl lui pleacă în explorarea misterioasei insule. De aici nu vreau să intru și mai mult în detalii pentru cei dintre voi ce nu au citit încă cartea dar cu mare plăcere aș putea răspunde dacă vreodată se va dori o discuție mai amănunțită.

În primul rând m-a atras coperta cărții, având un design aparte cu o fotografie stranie alb negru  ce înfățișează o fețită levitând. După ce am cumpărat-o am descoperit că este o adevărată comoară ilustrată (când am achiziționat-o era în țiplă așa că nu am putut vedea imediat). Coperțile sunt foarte frumos îmbrăcate și pe interior, ceea ce nu am mai întâlnit de foarte mult timp la o carte, și de asemenea fiecare capitol are o frumoasă pagină ce îl delimitează de cel anterior. Cartea cuprinde o serie de fotografii despre care personajele vorbesc de-a lungul poveștii, fotografii adunate de autor de prin nenumărate anticariate sau târguri de vechituri.

Pe alocuri am simțit că este o poveste un pic tărăgănata, a cărei acțiuni întârzie să apară ceea ce o făcea să fie o lectură greoaie însă m-a ținut curioasă să aflu povestea orfelinatului și misterul pozelor iar în cea de-a doua parte a cărții povestea începe să prindă avânt.

Un alt aspect pe care l-am apreciat foarte mult în această carte a fost descrierea insulei ceea ce a transformat cartea într-o lectură foarte plăcută. Cartea se axează în special pe depăsirea unor obstacole impuse de pierderea unei persoane dragi prin pierderea bunicului, este în același timp despre încercarea de a păstra aparențele cum că totul este în regulă ceea ce Jacob încearcă cu disperare pentru a nu fi considerat nebun, și multe altele despre care dacă aș vorbi s-ar pierde misterul cărții și nu mi-aș dori așa ceva.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *