Uneori zilele au prea puține ore și săptămâna prea puține zile, iar când îți faci planul pe următoarele zile în care lista de To Do atinge lungimi apocaliptice, imediat zboară 2 săptămâni. Așadar, după o săptămână de lucru la foc continuu sper să recuperez acum pauza neplanificată începând cu o poveste despre un volum de … Poezii pentru văduve, semnate de Marcica Belearta.

Nu sunt străină de poezia contemporană ba chiar m-am bucurat de-a lungul timpului de volume ale unor oameni apropiați care ocupă un loc aparte în biblioteca mea (o blibliotecă care stă să explideze în curând de la volumul mare de cărți ce se tot adaugă lună de lună  :)) ).

Dar continuăm seria cărților ce vin de la editura Herg Benet printr-un scurt volum care cu siguranță aduce zămbetul pe buze tuturor celor care o deschid. Te-ai aștepta ca o văduvă să fie îndurerată după pierderea jumătății dar se pare că nu întotdeauna este cazul. Umorul negru este la el acasă, ba chiar este macabru de negru, dar mai bine vă dau câteva exemple:

„De tine-mi aduc aminte/  Florile albe de crin/  Și că tre’ să-ți ud mormântul /Crucea mă-tii de cretin.” La cimitir

O adevărată declarație de dragoste, căci doar se spune că iubirea învinge chiar și dincolo de moarte. Dar din ce se poate vedea, nu învinge chiar în sensul în care suntem noi obișnuiți.

„Am visat azi noapte / Că erai gol pușcă/ Gol și împuscat/ Stateai nemișcat. / Te-am împins puțin/ n-aveam loc în pat – / Și-atunci te-am simțit/ Gol și imobil./ În sfârșit util.” Utilitatea ta pe pământ e relativă

N-am aștepta ca dragostea să însemne fluturași în stomac iar o văduvă să fie sleită de durere și suferință însă Marcica Belearta a adus un nou suflu unei situații imposibil de grele.  De la poezii pentru văduve trecem la poezii despre filme, scurte catrene uneori mai fără perdea la poezii chiar și despre mobilă. Nu lipsește nici capitolul despre personajul Afurisilă, un iepuraș care trece prin câteva întâmplări cel puțin bizare.

Și cum viața este o călătorie, Marcica Belearta s-a gândit să includă mici din 2005 până mai aproape de prezent: „Cine-i mare cât o ușă/ Și-are-un picior/ Nicio mână și îi chior?/ Cine ascultă manele/ Și se plânge de belele?/ Cine o băut spirtuț/ Și-acuma stă colăcuț?/ Cine pute a șosete,/ salam, brici, cremă de ghete?/ Toate astea de ghicești/ În Iași- Timișoara ești.” În general

Așadar, pentru o porție de umor e numai bună, scurtă și la obiect. Chiar și celor care nu obișnuiesc să deschidă volume de poezii, sunt convinsă că un asemnea volum nu ar rămâne neobservat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *