Vă povesteam cumva în trecut cum colaborarea cu editura Herg Benet m-a forțat cumva să ies din zona mea de confort și să descopăr cărți pe care nu cred că le-aș fi achiziționat din propria mea inițiativă dar care mi-au „dărâmat” o serie de idei preconcepute. Fata de la nord de ziuă de Alexandru Voicescu este una din acele exemple de surprize literare.

Fata de la nord de ziuă îmi pare o combinație de SF cu suprarealism, cu tente de roman psihologic prin care îți arată evoluția a două personaje, un gen destul de greu de inclus într-o categorie standard. Uneori îmi aducea aminte de suprarealismul lui Gellu Naum, în care lumea și personajele devin din ce în ce mai ciudate, trecerea bruscă de la o lume la alta cu totul diferită. Este un roman ce îți cere o atenție aparte, un roman pe care nu îl poți citi fragmentat pentru că riști să te lovești de o serie de întrebări și de o stare de confuzie.

Personajul principal, Gérard, un profesor francez de istorie a artei, ajunge în tărâmurile depărtate ale Norvegiei, ca un refugiu necesar după moartea tragică a soției sale. Nevoia sa de liniște și meditație pe care o regăsește pentru o scurtă perioadă în fiordurile Norvegiei îi este brusc îndepărtată de un accident ce îi scoate în cale o tânără studentă a unui colegiu bizar de fotomodele a cărei deviză este Sine Anima.

Încercările lui de a înțelege oamenii și întâmplările din jur se întrepătrund în același timp cu momentele în care aceste realizează că noțiunea de timp și spațiu capătă alte valori.

Noaptea interminabilă este iar un semn de întrebare, la început o iei ca pe un fapt normal și de așteptat în acele colțuri de lume însă ușor descoperi că în spate sunt mult mai multe întrebări fără răspunsuri.

Scoțianul se opri din loviturile tobei, lăsă bastonul jos și deschise fereastra, care pe măsură ce se urnea își și schimba forma, lungindu-se încet de la nord la sud, până ce căpătă forma unei uși.

— Waralden Olmai, spuse scoțianul, invitându-l din priviri să intre.

Ceea ce vedea Gérard de cealaltă parte a ferestrei-uși era noaptea.

Acțiunea trece de la anul 2016 la Franța 1931 atât de subtil, încât recunosc că m-am trezit reluând un număr de pagini din urmă să mă asigur că nu am înțeles greșit. De-a lungul cărții veți descoperi că școala de fotomodele nu este doar atât iar rolul fetelor este cu mult mai straniu decât ai crede inițial.

Așadar, în aceste zile libere dacă vă tentează o lectură altfel, Fata de la nord de ziuă a lui Alexandru Voicescu ar putea fi ceea ce căutați. O poveste suprarealistă și psihologică în care regăsirea de sine este esența cărții ce în final este legată de o poveste de dragoste complicată.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *