Pasiunea pentru cărți și literatură de cele mai multe ori îți este insuflată de oamenii din jurul tău, de părinți, de anturaj și de ce nu uneori chiar și de profesorii aceia rari cu har și dragoste pentru educație. E un „virus” ușor de căpătat atunci când cărțile potrivite îți sunt puse în brațe.

Am crescut înconjurată de cărți, ba mai mult, mie nu mi se citeau poveștile tradiționale ci Legendele Olimpului! ( n-are sens să vă spun că de atunci am citit cam de 3 ori cele 2 volume) iar în timp am început să descopăr lumea asta de dincolo de coperți.

Îmi amintesc când mi s-a pus în brațe primul volum David Copperfield de Charles Dickens și cu cât drag am putut citi toată povestea băiețelului greu încercat de viață, tranziția lui către maturitate și cele 2 povești de dragoste din final. Din acel moment s-a produs un declic. Îmi amintesc setea de cunoaștere și cum mi se parea că nu e suficient timp, ca aș fi preferat să citesc Singur pe lume (Hector Malot) și să plâng pe ascuns decât să fac teme. Încă simt că sunt prea multe cărți pe care vreau să le citesc și prea puțin timp. Cuvintele lui George Călinescu se aplică atât de bine și în cazul cărților: Cu cat stii mai mult, cu atat iti dai seama ca stii prea putin. Cu cât citești mai mult cu atât îți dai seama că mai sunt atâtea de citit.

Sunt multe cărți care mi-au marcat copilăria… Matilda și Vrăjitoarele de Roald Dahl sau momentul în care am primit Mary Poppins deschide ușa de Pamela L. Travers. Doamne cât îmi doream să nu se mai termine povestea. Apoi a început mania Harry Potter însă în perioada aceea volumele se găseau greu și erau extrem de scumpe. Îmi amintesc că în liceu am citit volumul Harry Potter și Ordinul Phoenix împrumutată de la o colegă fără să citesc în prealabil alt volum. Și nu am regretat ba chiar m-am bucurat enorm să o citesc. Mai târziu însă mi-am permis să mi le cumpăr și să le devorez pe toate într-un timp scurt. Și ce dacă eram deja adult, le-aș reciti oricând cu aceași plăcere.

Mi-au fost dragi cărțile încă de la început și le-am tratat ca fiind mica mea avere. Întâi am început cu cele „moștenite”, biblioteca familiei, dar în timp propria mea bibliotecă a început să se extindă. Am început să apreciez edițiile frumoase ale anumitor volume, să îmi doresc să am titluri pe care să știu că le voi prețui ani la rândul. Și zău că aș deveni ușor dependentă de librării și site-uri online…sau stai…deja s-a întâmplat :)). 

Am cochetat cu scrisul prin ForeverFolk  dar întotdeauna mi-am dorit un colț al meu unde să pot împărtăși și momentele de încântare după ce tocmai am terminat o carte bună sau frustrarea că o poveste nu s-a terminat așa cum mi-aș fi dorit eu. Lucruri mărunte dar de care îmi e drag să vorbesc.

Poate într-o altă viață aș fi urmat cursuri de literatură, poate aș fi lucrat într-o editură (am așa un vis utopic cum că my dream job ar fi la Penguin) dar am găsit modul ideal de a împăca viața curentă și pasiunea pentru cărți: EmilyStories. O joacă ce a pornit încet dar pentru care am planuri mărețe. Nu doar că m-am bucurat și mă bucur în continuare de colaborarea cu Editura Herg Benet dar blogul m-a ambiționat să citesc cât mai mult și cât mai variat. Am descoperit autori și genuri pe care singură nu le-aș fi abordat, m-am trezit ușor dar sigur într-un avans considerabil în provocarea Goodreads

And the best is yet to come.

Tu cum ai început să citești? Și cea mai importantă întrebare:

Ce carte te-a facut să te îndragostești de citit?

 

Sursă foto: https://pixabay.com/Pezibear

One thought on “Povestea unui șoarece de bibliotecă sau cum am început să citesc”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *