Chiar dacă blogul l-am conceput special pentru a vorbi despre cărți, îmi voi permite să povestesc și câteva experiențe ce m-au marcat și poate așa pot deveni o sursă de inspirație pentru viitoare aventuri. Am visat la Londra încă de când eram mică, am continuat prin a citi cu înverșunare numeroase cărți despre istoria lor în special cele ale Philippei Gregory (am încetat demult să le mai număr).  De la războiul rozelor până la Elisabeth I, am devorat tot ce am putut, încercând să descopăr cât mai multe despre istoria Angliei. Și totuși priveam Londra ca o aventură îndepărtată ce avea să mai aștepte mult până să o trăiesc. Dar printr-o serie de întâmplări minunate, am ajuns și în țara lui Shakespeare, Dickens, Austen, Bronte…

O săptămână nu este niciodată de ajuns pentru a apuca să vezi totul în Londra, dar după cei 101 km parcurși pe jos in cele 7 zile (conform Samsung Health)a fost posibil să vizitez suficient de mult cât să îmi potolesc „setea de Londra” până la vizita următoare.

Aș putea spune că vizita de anul acesta a fost definită de muzee. Am dat startul cu nu mai puțin de 3 muzee într-o zi! Și cine a fost în Londra știe că englezii nu prea au noțiunea de muzeu mic :)). Nu voi face un top al muzeelor ci le voi povesti așa cum le-am văzut eu.

Natural Science Museum. Echivalentul britanic al muzeului Antipa. Sau un Antipa pe steroizi. E impresionant. O cladire în stil bizantin pe care nu ai cum să o ratezi fiind unul din cele mai mari muzee de istorie naturală din lume. Pe mine m-a șocat din momentul în care am pășit în clădire. Mi-aș fi dorit să fiu iar copil, să descopăr lumea și misterele ei prin tot ce au reușit să înfățișeze acolo, zonele în care ți se explică cum s-a format planeta, vulcanii, sistemul solar, totul fiind interactiv. A fost atât de simpatic să văd grupuri mari de copii veniți cu clasa cărora li se țineau orele de fizică/ georgrafie/ biologie în muzeu. Serios acum, tu nu ai fi vrut să înveți într-un muzeu, unde să vezi clar totul nu doar în manualele plictisitoare?

Există și ceva senzații tari pentru cei ca mine, care au o fobie când vine vrba de cutremure. Ghiciți ce… un simulator al cutremurului din Kobe, 7.2 pe scara Richter. Are sens să spun că m-am albit la față și că mi-au tremurat picioarele minute in șir? Ok să trecem peste 😀 Mai jos aveți un scurt clip a ceea ce înseamnă intrarea în muzeu. Un fel de Jurassic Park.

  • Victoria and Albert Museum. Peste drum dai de un alt muzeu uriaș, pentru că nu ne încurcăm cu jumătățile de măsură. Este considerat cel mai mare muzeu de artă decorativă și design din lume. Nu-i de mirare că am cedat nervos după aproape 2 ore de umblat printr-un muzeu care nu se mai termina. Este secționat pe zone geografice dar și perioade istorice și te face să te întrebi, cum de au ajuns să dețină atât de multe obiecte de artă din cele mai valoroase? Muzeul a fost fondat în anul 1852 de regina Victoria și prințul consort Albert și însumează 5 ha cu nu mai puțin de 145 de galerii de artă. Recunosc că am vrut să mă axez pe sectoarele mai importante precum Marea Britanie, Asia, Grecia și să spun pas galeriilor de sculptură din sticlă, artă modernă etc. Va mai exista și o dată viitoare.
  • Science Museum. Ne întoarcem cumva de la artă înapoi la știință pentru că în ziua respectivă am simțit nevoia de pauză de la miile de voci de copii simultane, știind că sigur în muzeul de artă nu vor fi așa mulți. Muzeul de știință este simțitor mai mic, important fiind parterul unde veți găsi foarte multe detalii legate de călătoriile omului în spațiu, motoare de rachete, machete, povești despre atmosferele celorlalte planete, mașini, aparatură medicală, totul până la avioane suspendate în aer și tot felul de aparaturi și invenții incredibile. La etajele superioare totul este interactiv iar muzeul se axează foarte mult pe educația în ceea ce privește încălzirea globală și poluare prin jocuri, filmulețe și mesaje. Întoarcerea la realitate cu ce înseamnă diferența dintre muzeele din Londra și cele din București a fost destul de brutală când am vizitat Muzeul Tehnic din parcul Carol. Nimic explicat, nimic aranjat cronologic sau pe categorii…pleci știind mai puține decât știai înainte :)).
  • Nu e chiar muzeu dar e foarte aproape să fie unul, cel puțin pentru mine. Harrods. O, Doamne… Magazinul acela e departe de orice imaginație. O clădire cu o arhitectură clasică, poate unul din primele magazine de modă din vremea în care femeile erau obișnuite doar să comande haine, nu să le și cumpere de-a gata. Era rușinos să fii văzut în public cumpărând haine deja croite. (Vă sugerez să citiți La Paradisul Femeilor de Emile Zola). Mottoul lor este Omnia Omnibus Ubique (toate pentru toți oamenii de peste tot – nu mai știu latină așa bine dar este pe cât de aproape o să reușesc să traduc) ceea ce aș considera cumva discutabil când vine vorba de prețuri dar întradevăr acolo găsești orice. Ceaiul si ciocolata au o încăpere dedicată, bijuterii de lux, haine și accesorii ale celor mai mari designeri, vinuri de 4000 lire chiar și alimente! M-a impresionat faptul că fiecare încăpere are un stil aparte ca și o galerie de muzeu. Locul acela inspiră lux prin fiecare cm pătrat. Merită vizitat.
  • British Museum. Muzeul la care am visat de mică. Știți cum fetițele își doresc să devină doctori, cântărețe și tot așa? Ei bine eu am avut o bună perioadă în care visam să devin egiptolog. Am fost fascinată de istoria Egiptului Antic, citeam mult, vedeam toate documentarele/filmele, nu ratam nimic. Visam să ajung să vizitez piramidele și muzeul din Cairo dar când am văzut modul în care a fost vandalizat am suferit cumplit și știam că multe s-au pierdut pentru totdeauna. Aflasem că cele mai importante obiecte au ajuns la Londra în British Museum, așa că nu îl puteam rata. Și e impresionant. Oamenii aștia au mutat temple întregi, statui ce inițial au fost facute dintr-o bucata de granit de 2 tone. Muzeul este cumplit de mare. Nu îți ajunge o zi să îl vizitezi, te copleșește dar merită. Este tot ce am sperat să fie și încă pe atât.

Momentan iau o pauză de la poveștile londoneze, dar vor mai urma pentru că nu am ajuns nici la jumătate și nu vreau să las nicio bucățică să scape. Sper să nu vă suparați pe schimbarea tematică, dar promit să presar câte o carte din loc în loc, ca să nu ne depărtăm de tot.

3 thoughts on “Povești londoneze I”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *