Când vezi filme artistice având ca subiect războiul, te gândești că sigur a mai înflorit regizorul pe ici, pe colo. Citind Ultima bătălie a lui Stephen Harding, dedicate unei întâmplări de la sfârșitul celei de-al Doilea Război Mondial, realizezi ca realitatea bate orice film.

Coperta Ultima bătălie Stephen HardingPentru a evita orice dezamăgire dacă te aventurezi cu gândul la romanele despre război tip Sven Hassel, trebuie să știi că Ultima bătălie este undeva între reportaj și lucrare științifică, necum beletristică. Autorul relatează acțiunea de eliberare a unor personalități franceze din Franța anilor ’40, închise la Schloss Itter, un castel în Tirol transformat de naziști în închisoare VIP, de către un mic grup de soldați americani, sprijiniți de soldați germani și rezistența austriacă. Este, de altfel, singurul moment în care soldați din cele două tabere colaborează pe parcursul conflagraței mondiale.

Printre prizonieri întemnițați la Schloss Itter îi regăsim pe:

  • Edouard Daladier, prim-ministru al Franței la începutul războiului, dar și încă două mandate;
  • Paul Reynaud, nimeni altul decât succesorul său în importanta poziție a statului francez;
  • Maurice Gamelin, comandantul forțelor armate franceze în bătălia pentru Franța;
  • Jean Borotra, tenisman francez de origine bască, câștigător a 14 turnee de Grand Slam în perioada 1924 – 1936 (simplu, dublu, dublu mixt) și a 6 Cupe Davis; în Austria a fost încarcerat pentru activitatea sa de comisar pentru educație și sport în perioada guvernului de la Vichy, mai precis pentru refuzul său de a permite organizațiilor franceze să participe în competiții care implicau participarea unor echipe germane.

De asemenea, rude ale unor oameni de care naziștii erau interesați, cum ar fi sora generalului Charles de Gaulle.

Pentru a înțelege mai bine importanța misiunii de salvare, cartea descrie ascensiunea și evolutia personajelor fie direct (în cazul celor menționați), fie indirect, prin interacțiune cu cei direct implicați (de ex. mareșalul Petain).

Este un volum extrem de bine documentat, aș zice că Harding este ahtiat după amănunte, realizand interviuri cu personaje din carte sau care puteau oferi informații utile construcției în ansamblu și studiind inclusiv dosare individuale militare ale soldaților sau jurnalul de front al batalionului american. Mai mult, autorul oferă informații inclusiv despre istoricul navei care transportă compania căpitanului Jack Lee (unul din personajele principale) în Europa. Stilul e ușor ciudat pe alocuri, detalii despre Jack Lee, cel care deschide cartea în introducere, vom afla abia în capitolul 6, după ce toate celelalte personaje au fost caracterizate.

Te vor frapa probabil relațiile dintre prizonieri, care în ciuda naționalității franceze, gândesc total diferit, neputând trece peste diferendurile politice și resentimentele ce îi animau.

De altfel, singurul moment în care ei vor renunța la fricțiuni este pe parcursul luptei pentru Schloss Itter, imediat după revenind, așa cum spune chiar Stephen Harding, “la inamicițiile, rivalitățile și meschinăriile care caracterizează timpul petrecut de ei la Schloss Itter”.

M-a intrigat disprețul lui Daladier pentru Lee la prima lor întâlnire (în condițiile în care acesta își riscase viața pentru a ajunge la castel), pe care îl caracterizează drept “necizelat atat în priviri, cât și în maniere”, dar și insolența cu care ignoră ordinele acestuia de a rămâne în adăpost, ieșind la plimbare prin curtea castelului, așa cum o făcuse zilnic în perioada petrecută acolo, desi tirul de artilerie german era în plină desfășurare.

Nu lipsesc din pregătirile pentru Ultima bătălie nici situațiile ușor hilare, cum ar fi cea în care, din cele 7 tancuri ale misiunii de salvare a prizonierilor, doar unul va ajunge la castel, cel puțin în primă fază.

Dincolo de povestea propriu-zisă, lecția de istorie despre a doua conflagrație mondială este una importantă. Nu am realizat că a durat aproape doi ani ca trupele aliate să ajungă de la Salerno (locul debarcării în sudul Italiei) la Milano. De asemenea, deși am bătut mult drumurile din zona Salzburg – Innsbruck – Munchen, nu am realizat cât de multe evenimente s-au petrecut aici pe final de razboi.

Cartea îi ajută pe pasionații de istorie să înțeleagă mult mai bine modul de organizare a armatelor și cum se mutau diviziile între un corp de armată și altul, în funcție de anumite decizii tactice sau de necesități.

Ca aspect interesant, încă din Al Doilea Război Mondial, soldații americani, înainte de a pleca la război, își actualizau testamentele și formularele pentru asigurarea de viață. Nu în ultimul rând, aflăm că în 1945, Munchenul și Salzburgul erau legate printr-o autostrada. Știu, la noi nu se întâmplă acest lucru nici 70 de ani mai târziu…

Printre personajele ce apar sumar în anumite contexte ale întâmplării noastre, îl vei regăsi pe Richard Strauss, a cărui casă a scăpat de a fi rechiziționată de armata americană doar pentru că ofițerul american responsabil era un mare meloman, sau Rene Levesque, prim-ministru al provinciei Quebec (1976 – 1985), pe atunci corespondent de război canadiano-francez.

În loc de epilog, Stephen Harding oferă informații despre evoluția personajelor implicate în lupta pentru Schloss Itter după terminarea războiului. Și s-ar putea să fiți dezamăgiți că tocmai eroii (cum este Jack Lee) nu vor fi recompensați de Providență pe măsură peste ani.

Ultima bătălie s-a numărat printre alegerile mele încă de la primirea catalogului cu lansările Editurii RAO din 2017 iar pentru pasionații de istoria războaielor este lectura ideală.

One thought on “Ultima bătălie – Stephen Harding”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *