Astăzi vă las pe mâini bune printr-un articol semnat de Oana sau Sareadinbucate  despre cărți celebre ce însă nu au fost chiar pe gustul ei. Oana a scris o variantă blândă iar varianta mea, puțin mai răutacioasă dar nu foarte, o găsiți pe blogul ei aici.

PS: Vouă ce cărți celebre nu v-au placut? Hai că sigur se ascunde ceva și pe la voi.

Sunt genul de cititor care își alege cărțile din mai multe surse. Uneori le cumpăr pe cele care îmi atrag atenția pe raft, de cele mai multe ori merg pe recomandări de la prieteni sau oameni din online care au de-a face cu cititul și cu care simt ca rezonez. Din când în când mă fură ideea unei cărți citite de milioane de oameni, recomandată pe toate căile academice și nu numai și o aleg pe aceea. Așa se face că îmi ajung pe mână cărți faimoase care nu mă prind. Mai jos un top cu primele 5 titluri care mi-au venit în minte.

  1. Alchimistul, de Paulo Coelho. Prezentat ca o carte despre magice, descoperire și drumuri inițiatice, și vândută în zeci de milioane de exemplare, Alchimistul s-a remarcat ca una din cărțile musai de citit. Recunosc, ce m-a convins să o cumpăr a fost comparația stilului cu cel al lui Borges, un geniu al literaturii pe care îl iubesc absolut. Paulo Coelho nu are nimic de-a face cu Borges, însă construiește un fel de ”Cum să evoluezi spiritual în 5 pași simpli”. Linia poveștii e simplistă, personajele sunt imaginea stereotipului, și intriga (pe care oricum o cauți un pic pentru a o găsi) e atât de naivă încât provoacă ori râsul, ori căscatul.
  2. Femeia la 30 de ani, Honore de Balzac. Domnul Balzac este recunoscut ca fiind unul dintre oamenii care au scris istorie in literatură, iar capacitatea lui de a construi personaje este una care a devenit lecție de manual în zilele noastre. Cartea de față este povestea lui Julie, o femeie la 30 de ani, care trece printr-un mariaj deloc plăcut și care se transformă pe măsură ce trece timpul. Ideea nu e una deloc rea, cartea te prinde la primele pagini. Însă, personal, după jumătate încolo am simțit că intriga puternică de la început începe să se transforme într-un fel de supă fără gust. Personajele își pierd cumva din forță, povestea devine necredibilă, și mi-a luat vreo 6 luni să termin de citit, asta doar pentru că nu prea îmi stă în caracter să las cărțile la jumătate.
  3. Versetele Satanice, Salman Rushdie. Că tot vorbeam că nu abandonez cărți, Versetele satanice intră la categoria aceea de 10% cărți pe care nu am putut să le citesc. Cartea care i-a adus lui Rushdie o condamnare moarte și care a fost interzisă în cam toate țările islamice, este povestea a doi actori ce scapă dintr-un atac terorist și se transformă în imaginile Binelui și Răului. Un mix între realitate și mistic, cartea se încadrează la categoria realism magic, însă pentru mine mixul construit a fost un pic cam puternic. Cred ca am încercat să o citesc de vreo 3 ori, nu am reușit să trec de pagina 100, am renunțat în cele din urmă.
  4. The Help, Kathryn Stockett. Una din puținele cărți unde filmul mi-a plăcut mult-mult mai mult decât cartea. Adică filmul îl recomand oricui cu drag, cartea în schimb m-a dezamăgit extrem de mult. A fost experiența în care filmul mi-a construit niște așteptări, iar cartea mi le-a ruinat total. Mă așteptam la personaje fain desenate în cuvinte, și am primit o carte în care fiecare personaj e ori Rău ori Bun. Ok, știu că lupta dintre bine-rău e una care prinde, și aste de pe vremea basmelor, dar mi se pare că un personaj veridic este unul mai aproape de viața reală, aia în care oamenii sunt preponderent buni sau răi, dar niciodată unidirecționali construiți așa. M-a plictisit, e scrisă la persoana 1 în limbaj slang, nu e un fail total, dar vedeți filmul și rămâneți cu povestea aia.
  5. Everything is Illuminated, Jonathan Safran Foer. Cum ar spune americanul, cartea asta m-a lăsat cu mixed feelings. Povestea e faină, personajele sunt conturate bine, Foer este un story-teller de la care poți învăța multe despre tehnica scrisului, a construirii emoțiilor și a poveștilor în care te regăseși. E despre pierdere și căutări, dar are destul umor cât să nu te arunce în butoiul cu melancolie. Chiar și așa, am început-o de vreo trei ori, și când am citit-o am făcut-o pentru că simțeam că e nevoie să o termin. E clar o carte bună, pe care chiar aș recomanda-o pentru cele scrise mai sus, dar cred că e genul acela care trebuie citită într-o anumită stare. Stare pe care eu nu am identificat-o, încă Motiv pentru care cealaltă carte a lui Foes (Extremely Loud, Incredibly Close) va mai sta o perioadă la rând până o voi deschide.Bonus: tips and triks despre cum să reacționezi față de o carte care nu îți place: http://avalinahsbooks.space/oops-i-dont-like-a-famous-book/

One thought on “Top 5 cărți faimoase care nu mi-au plăcut”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *