De-a lungul istoriei, literatura a reprezentat o cale de exprimare și nu în ultimul rând o cale de rebeliune ce uneori reușea să scape de cenzura autorităților. Cultura și mai ales accesul la informație au fost mereu considerate periculoase, dând ocazia omului să își pună întrebări legate de autoritate și conducători, făcându-și să își dorească mai mult. În unele cazuri, cenzura s-a instaurat tocmai pentru a se evita folosirea unui limbaj mult prea „liber” sau abordarea unor teme mult prea controversate. Periodic, vă voi prezenta câteva nume de rezonanță din lumea literară ce s-au lovit de piedici și cenzuri. Iată câteva dintre cele mai controversate cărți:

  1. De veghe în lanul de secarăJ. D. Sallinger

Publicată în anul 1951, aceasta devine rapid una din cele mai populare cărți în rândul adolescenților, abordând tematici precum anxietatea și alienarea în rândul tinerilor. A fost tradusă în majoritatea limbilor și s-a bucurat de un success răsunător, în fiecare an fiind vândute aproximatic 1 milion de cărți.

Protagonistul Holden Caulfied a devenit emblematic în rândul tinerilor rebeli. Romanul a fost inclus în top 100 cele mai bune cărți scrise din 1923 până în prezent de către revista Time. 

Poza este singura cu J.D. Salinger în timp ce scria romanul De veghe în lanul de secară. (photo credit: AP/The Story Factory, Paul Fitzgerald)

Pe lângă succesul răsunător de care s-a bucurat J.D. Salinger, acesta nu a fost însă scutit de critici dure și de cenzuri din cele mai puternice. În 1960, un profesor din Tulsa, Oklahoma a fost concediat pentru faptul că a oferit ca temă studenților săi cartea De veghe în lanul de secară, chiar dacă ulterior a fost repus în funcție. Între anii 1961 și 1982, romanul a fost cea mai cenzurată carte în liceele și bibliotecile din Statele Unite.

Cenzura a fost provocată în special de limbajul vulgar al lui Holden, dar și referințele de natură sexuală, blasfemia, batjocura față de valorile morale. A fost criticat în special pentru faptul că încuraja tinerii la rebeliune și că promova consumul de alcool, fumatul și promiscuitatea.

2. Împăratul muștelorWilliam Golding

Împăratul muștelor, scris William Golding, laureat al premiului Nobel pentru literatură, a apărut în anul 1954 și este concentrat în jurul unui grup de băieți izolați pe o insulă pustie și tentativa lor de a își forma propriul sistem de guvernare. În general cartea a fost bine primită în rândul cercurilor literare, ajungând în top 100 (Modern Library) cele mai bune romane moderne, pe locul 41 în opinia editorilor și 25 în opinia cititorilor

Cartea descrie coborârea unor tineri în sălbăticie, lăsați singuri pe o insulă, departe de civilizația modernă, copiii bine educați regresează într-un stadiu primitiv. Conform American Library Association, este a opta cea mai faimoasă carte interzisă în America. Atât părinții, autoritățile scolare, cât și criticii literari au blamat romanul pentru limbajul si violența folosită. Hărțuirea stă la baza romanului, iar mulți au fost convinși că promovează o ideologie pro sclavagism, un mesaj ce nu ar trebui să fie promovat în rândul tinerilor.

O mare greșeală a acestor instutuții ce au decis să interzică aceste romane a fost faptul că s-au temut să explice tinerilor adevărata însemnătate din spatele violenței descrise și ca nu le-au folosit drept contra exemple în rândul tinerilor. Banarea lor nu a făcut decât să stârnească și mai mult interesul pentru ele, să fie citite pe ascuns și poate uneori chiar interpretate greșit.

3. Versetele sataniceSalman Rushdie

Romanul Versetele satanice a apărut în anul 1988 și este inspirat de viața lui Mohamed. Rushdies s-a bazat pe evenimente contemporane și pe oameni pentru a-și crea personajele. Titlul se referă la versurile satanice, un grup de versete coranice care permit rugăciuni intersectoriale care să fie făcute către trei zeițe păgâne: Allāt, Uzza și Manāt. Partea din poveste care se ocupă de “versurile satanice” se bazează pe informații primite de la istoricii al-Waqidi și al-Tabari. În principal, cartea a fost bine primită în rândul criticilor, primind premiul Whitbread în 1988, însă în rândul musulmanilor a for primită cu ură. A fst acuzat de blasfemie și de faptul că își bate joc de credința lor.

Tehran, Iran
(Photo by Kaveh Kazemi/Gettyimages)

Ura musulmanilor a rezultat într-o condamnare la moarte cerută de Ayatollah-ul Ruhollah Khomeini, liderul suprem al Iranului în 1989. S-a ajuns până la o serie de tentative de a-l asasina pe Rushdie, acesta fiind pus sub protecția poliției de către guvernul englez. Nenumăratele atacuri au dus însă la moarte translatorului Hitoshi Igarashi și la rănirea gravă a altui translator italian, Ettore Capriolo. William Nygaard, un editor din Norvegia, a supraviețuit unui atentat în Oslo, după ce a fost împușcat de 3 ori în 1993. 37 de vieți au fost pierdute în Turcia după ce se presupune că translatorul Aziz Nesin ar fi fost ținta masacrului din Sivas în 1993.

De asemenea, cartea a fost interzisă inclusiv în India pentru limbaj ce instigă la ură către un grup religios. Rushdie a fost acuzat de nenumărate ori de folosirea inadecvată a libertății de exprimare. Volume întregi au fost arse in UK ca formă de protest.

Libertatea în exprimare s-a dovedit a fi periculoasă în anumite crcumstanțe. Numeroși scriitori au fost interziși în timpul războaielor pentru că promovau libera exprimare și încurajau oamenii să pună la îndoială doctrinele acelor vremuri. Capodopere literare s-au pierdut în acele vremuri însă niciodată nu s-a putut instaura o cenzură 100% eficientă. Voi continua seria cărților celebre ce au fost interzise de-a lungul timpului și chiar aștept sugestii interesante de la voi.

 

 

2 thoughts on “Cărți celebre care au fost interzise I”

  1. Decameronul de Giovanni Boccaccio

    Decameronul contine o suta de nuvele, probabil concepute in anii sederii sale la Napoli, la indemnul cert al Mariei d’Aquino. Si lui Boccaccio I s-a parut oportun sa le incadreze impreuna intr-o cornisa, care le acorda o unitate de simetrie exterioara, cum o spune el insusi in prezentarea Decameronului, ca “aceste o suta de povesti ori basme, sau istorioare, cum veti vrea sa le numiti, istoritite in zece zile de catre o preacinstita ceata de sapte doamne si trei tineri, … in vremea ciumii… In care unele placute si dureroase si altele fericite se vor vedea, intamplate in timpurile moderne sau in cele vechi”.

    1. Biserica Catolica a incercat sa o interzica dar nu a putut. Asa ca au aparut cateva manuscrise modificate/ cenzurate. Dar din fericire s-au dat seama ca nu au cum sa opreasca cartea. Dar da este una din cartile controversate ale literaturii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *