Se întâmplă uneori să aud atât de mult despre o carte și de la mai mulți oameni din jurul meu încât să ajung cumva în punctul în care așteptările mele pentru acea carte să fie uriașe și asta nu întotdeauna este un lucru benefic mie. Flori pentru Algernon este un roman de care am tot auzit vorbindu-se în jurul mereu, o carte cu o poveste ce îmi părea familiară, însă abia târziu mi-am amintit de existența adaptării ei cinematografice. Un roman scris frumos cu o poveste impresionantă, dar cumva previzibilă. Defectul meu cel mare: ador să citesc o carte care să mă ia complet prin surprindere :D.

Daniel Keyes suferea în tinerețe de o puternică miopie, ce l-a făcut să se teamă că în viitor ar putea orbi. Împins de aceasta teamă, Daniel Keyes a început să citească din ce în ce mai mult, temându-se că nu va mai apuca să se bucure de acest fapt în viitor. Temerile lui s-au dovedit în timp a fi nefondate, acesta reușind inclusiv să se înroleze în marină. Veți vedea că anumite întâmplări din carte se leagă extrem de mult cu experiența sa de viață.

Flori pentru Algernon este o carte despre Charlie, un bărbat de aproximativ 30 ani ce suferă de un retard ce îi provoacă numeroase dificultăți în a înțelege lucruri elementare, în a ține minte întâmplări, fiindu-i foarte greu să scrie și să citească.

Aspectul interesant este acela că întreaga carte este o antologie de rapoarte ale lui Charlie către un institut ce îl va ajuta să treacă printr-o operație experimentală pentru a-i crește semnificativ IQ-ul, transformându-l într-un geniu. Rapoartele încep prin a fi scrise extrem de simplu și cu numeroase greșeli gramaticale și de sintaxa, urmând apoi ca după operație limbajul să se schimbe treptat, iar rapoartele să devină din ce în ce mai complexe.

Operația nu îl transformă în geniu imediat, ci îi permite să rețină și să acumuleze cât mai multă informație, Charlie devenind în timp avid de cunoaștere, de a învăța tot ce nu a putut în trecut.

Problema principală a lui Charlie ca urmare a acestei operații o reprezintă faptul că inteligența sa emoțională nu reușește să se dezvolte în aceeași măsură. Acesta continuă să aiba frustrările din trecut, realizează că oamenii se purtau urât cu el când era considerat prost, râzând de el, profitând de inocența lui.

Titlul cărții este dat de micul șoricel Algernon, cobaiul institutului ce  trecuse prin acest tip de operație și învățase astfel să parcurgă un labirint complex. Charlie se întrece adesea cu Algernon încercând să îl depășească, dar asta îi provoacă anxietate și frustrare din neputința de a fi mai deștept decât un șoricel de laborator.

Cumva cartea te face să te gândești la fericirea unui om simplu, care neavând capacitatea de a înțelege probleme complexe nu este măcinat de griji. Adesea am avut impresia că oamenii inteligenți au o viață mai stresantă, probleme mult mai complicate venind din dorința de a evolua constant. În timp, Charlie ajunge să râvnească la viața simplă din trecut.

O poveste impresionantă și tristă, dar cumva previzibilă. Oare tu dacă ai avea posibilitatea de a deveni geniu, ai face-o?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.