Așa cum am spus și în titlu, o ediție nu e de ajuns în cazul cărților pe care le iubești. Nu e un secret faptul că am ajuns să colecționez cărți și nu îmi este rușine să recunosc că… judec cărțile după copertă. Sufăr cumplit când vad o carte cu un subiect interesant, dar cu o copertă care lasă de dorit. Dragi edituri…ce mai păziți? Suntem în epoca în care imaginea contează… vreau ca biblioteca mea să arate frumos :)).  Mai are sens să menționez cât de tare mă deranjează faptul că nu există un standard clar de dimensiuni și, uite așa, evit să cumpăr anumite ediții pentru că pur și simplu strică estetica bibliotecii. (Știu…OCD :)) ).

Sunt câteva cărți care m-au marcat de-a lungul vieții, așa că nu este de mirare că am mai mult de o ediție. Și sunt convinsă că nu vor fi ultimele de acest gen. Îmi doresc tare mult încă o ediție David Copperfield de Charles Dickens, dar aștept să o găsesc pe cea perfectă.

Așadar, printre cărțile copilăriei mele se numără Matilda de Roald Dalh. O carte pe care nu am deținut-o până anul acesta, pe care am citit-o „cu împrumut” acum mulți mulți ani, alături de Vrăjitoarele. Greu de explicat cât de mult mi-a plăcut cartea atunci, ca să nu spun că și filmul în sine este o capodoperă. Aventurile Matildei și felul în care ea începe să citească cât mai mult pentru a scapa de realitate, descoperirea puterilor magice și personajele grotești creionate de Roald Dalh sunt cu adevărat speciale. Recomand cu căldură oricărui părinte să își îndrume copilul să o citească. Este genul de carte care îți deschide apetitul pentru citit.

Așadar, dețin două exemplare. Primul exemplat achiziționat a fost cel clasic al editurii Puffin Books, ramură a îndragitei edituri Penguin, pe care îl puteți găsi și aici.  Ilustrațiile sunt cele clasice ale lui Quentin Blake, dar am observat că mai toate edițiile includ aceleași ilustrații inconfundabile. Cea de-a doua ediție a venit ca o surpriză din partea mamei mele (Mulțumesc!) de la editura Arthur, într-o ediție tare drăguță, albă și de dimensiuni mici, exact ca pentru cei mici.

Cea de-a doua carte „dublă” este Harry Potter și Piatra Filozofală de J.K. Rowling. Dacă ai sub 30 ani (nu îi discrimizez nici pe cei peste dar cam asta e generația Harry Potter) și nu ai citit niciodată Harry Potter…sau hai fie, macar văzut filmele (toate, evident)… nu știu dacă putem fi prieteni. Glumesc (sau nu :)) ). Fenomenul Harry Potter era în plină desfășure acum 20 ani, cărțile au început apoi să apară și în România, dar la niște prețuri exorbitante. Îmi amintesc că îmi doream tare cărțile, dar fiecare volum se apropia de 1 milion lei vechi, ceea ce însemna o sumă mult prea mare pentru o carte. Așa că m-am mulțumit cu filmele, evident piratate (asta era perioada) sau jocurile pe calculator. Țin minte perfect când am reușit în sfârșit să împrumut un volum. Nici măcar nu era primul volum, ci Harry Potter și Prințul Semipur. Carte împrumutată de la o colegă de liceu, ce la rândul ei o împrumutase de la altcineva. Nu a contat că nu citisem celelalte 4 volume, am fost fericită să pot să îl am pe acela, măcar un pic. Mult mai târziu, cred ca ziarul Libertatea sau Adevărul au început să comercializeze cărțile și evident am așteptat cuminte să apară toate volumele. Nu am mai găsit acum variantele de la editura Egmond, dar le puteți găsi în edițiile mai noi.

În 2017 s-au împlinit 20 ani de la apariția primului volum, așa că am sărbătorit și eu luând ediția aniversară. Au apărut în total 8 variante ale ediției aniversare, 4 hardcover și 4 paperback, fiecare fiind în culoarea caracteristică a casei. Cum sunt un mândru membru Hufflepuff (dacă nu v-ar jucat pe Pottermore nu știți ce pierdeți) am cumpărat varianta galbenă. Aștept cu nerăbdare să apară ediții aniversare ale celorlalte cărți!

Ultima parte este rezervată cărții mele preferate. Acum mulți, mulți ani vedeam pentru prima dată filmul Soția călătorului în timp, și am iubit filmul. În momentul în care am aflat că este adaptarea unei cărți (The time traveler’s wife de Audrey Niffenegger), a început vânătoarea și drumurile către librării (pe atunci nu era la modă shopping-ul online). Când în sfârșit am găsit-o, m-am temut că, dacă am văzut filmul, cartea nu mă va suprinde. Dar m-am înșelat. Mi-a plăcut și mai mult. Este singura carte pe care am citit-o cred de vreo 3 ori și uneori mi se face dor să o recitesc. Este cea mai „bătătorită” carte din biblioteca mea, pentru că a tot fost împrumutată și recomandată sau cărată prin vacanțe. 

Mai târziu am primit cadou ediția în engleză, pentru că îmi dorisem să citesc și originalul. Încă nu am apucat, dar clar urmează. Nu cred că mă voi opri la 2 ediții, pentru că încă îmi doresc un exemplar care să rămână impecabil în bibliotecă.

Multe cărți au fost înlocuite de ediții mai frumoase, celelalte dăruite, dar există anumite cărți de care nu mă pot despărți. Partea bună, în schimb, este că dublurile sunt în engleză, așa că pot ușor justifica cum că mi-am dorit și varianta oficială :))

Aștept cu drag să citesc în comentarii ce cărți aveți în dublu exemplar și de care nu vă puteți despărți. Sigur nu sunt singura…nu?

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.