Buuun. A trecut și Spookathon 2018, iar lista mea de cărți pentru săptămâna trecută a fost grav sabotată. Cumva simt că am avut mai puțin spor decât în săptămâna Booktubeathon-ului, însă de data aceasta nu am inclus niciun fel de audiobook.

În primul rând, am început cu stângul încă de duminică seară, când începusem să citesc Zi după zi de David Levithan pe care fie credeam că o voi termina la miezul nopții sau că o voi abandona până săptămâna aceasta. Ceea ce nu s-a întâmplat, iar seara de luni a fost ocupată strict cu această carte. Este genul de carte care mie mi-a dat sentimente contradictorii. Mi-a plăcut extrem de mult ideea și povestea, însă simt că execuția a avut mult de suferit cel puțin în prima jumătate. Este vorba de o entitate (spun asta pentru că el nu știe clar ce este, băiat sau fată, om sau spirit) ajunsă la vârsta adolescenței ce în fiecare zi „împrumută” corpul unui alt adolescent. Niciodată nu se poate întoarce la aceeași persoană sau rămâne în același corp mai mult de 24 ore. E precaut și știe să nu intervină prea mult în viața gazdei, dar totul se dă peste cap în ziua în care o cunoște pe Rhiannon.

O să încerc să nu dau prea multe din carte, pentru că e o lectură care merită citită. Sunt mici detalii care mi s-au părut un pic prea „convenabile” pentru poveste, mai ales faptul că zilnic se trezește strict în orășele din același stat, niciodată mai departe de 4 ore distanță de fată. Dar să nu fim răutăcioși, căci finalul a fost interesant și se pare că are și un al doilea volum.

Apoi am intrat în lista de cărți alese pentru Spookathon cu Coraline de Neil Gaiman, cartea care putea foarte ușor să se îmcadreze în două categorii și anume cartea cu copertă mov și o carte care să conțină ilustrații. În principiu, Coraline este o carte pentru copii, însă este o poveste destul de înfricoșătoare și extrem de vizuală chiar și fără desenele din fiecare capitol. Coraline este o fetiță cu o dorință extrem de mare de a explora cât mai mult și care se plictisește acasă, dorindu-și ca părinții ei să aibă mai mult timp pentru a-l petrece cu ea. În explorările ei prin noua casă, Coraline descoperă o ușă ce duce cumva înapoi în casă, însă într-o altfel de lume unde întâlnește „celaltă familie”. Acum rămâne ca voi să descoperiți dacă fetița va hotărî să rămână cu noua familie care este cel puțin înfricoșătoare sau va reuși să se întoarcă acasă.

O dată terminată această carte, am trecut la Toate luminile pe care nu le putem vedea  de Anthony Doerr. Cumva cartea asta a pus capac pentru tot restul săptămânii. Este o poveste frumoasă și tristă. Sau mai bine spus sunt 2 povești triste ce se desfășoară în paralel înainte și în timpul celui de-al doilea război mondial în Germania și Franta. Marie-Laure este o fetiță oarbă ce locuiește alături de tatăl ei în Paris, unde învată cu greu să se descurce acum că nu mai poate vedea deloc. În același timp, în Germania, tânărul Werner este un orfan ce crește doar alături de sora lui mai mică. Sunt două destine greu încercate de perioada războilui care ajung să se intersecteze în cel mai neașteptat mod. Este foarte frumos scrisă și nu degeaba a câștigat premiul Pulitzer, însă nu este o carte ușor de parcurs. Trecerile de la prezent la trecut, de la Marie-Laure la Werner și uneori la un personaj negativ, fac lectura să fie un pic groaie.  Din nou, este o carte extrem de vizuală prin modul în care orășelele sau casele sunt descrise. E ușor să te transpui în lumea lor și să aștepti cu sufletul la gură ce se va întâmpla mai departe, cum vor supraviețui cei doi războiului.

Cu un total de aproximativ 1000 pagini citite, am încheiat săptămâna Spookathon. O săptămână mult mai aglomerată decât mă așteptam, însă mă bucur că am reușit să parcurg măcar două cărți din cele 4 propuse.  Tu ce ai citit săptămâna trecută?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.