Este o perioada in care nu ne mai sta gandul la calatorii, dar putem sa visam in continuare la locuri frumoase. Pentru cand se va termina nebunia asta, va propun chiar un loc dintr-o tara greu incercata de virus, Franta – Shakespeare and Company din Paris.

Sunt  2 ani de cand am inceput sa frecventez relativ des Parisul prin prisma faptului ca unul din oamenii dragi mie s-a relocat acolo. Fara exceptie, primul loc in care ajung in Paris de fiecare data este Shakespeare and Company. Negresit. E locul in care uit de tot, in care as sta printre rafturi ore in sir, as admira fiecare editie frumoasa si as visa ca la un moment dat in viitor, as putea deschide si eu ceva asemanator.

Shakespeare and Company nu este o simpla librarie. Aflata intr-o zona superba, fata in fata cu Notre Dame, o casuta mica cu etaj ascunde o minune. Cand pasesti inauntru din aglomeratia de afara, este ca si cum ai pasi in Narnia. Rafturi pline de carti pana in tavan, incaperi micute in functie de fiecare domeniu care te-ar putea atrage.

Dar inainte de toate, sa va spun istoria acestui loc minune:

Am creat această librarie de parca un om ar scrie un roman, construind fiecare camera ca un capitol si imi place ca oamenii sa deschida usa asa cum deschid o carte, o carte care duce intr-o lume magica in imaginatiile lor. — George Whitman

Shakespeare and company a fost contruita la inceputul secolului 17, la kilometrul 0, 37 rue de la Bûcherie, punctul de unde pornesc toate drumurile frantuzesti. La inceput, cladirea a fost o manastire, iar celui ce avea sa fondeze libraria, ii placea sa glumeasca spunand ca este ultimul calugar supravietuitor, calugarul responsabil cu aprinderea lampilor,  frère lampier.

In anul 1951, George Whitman transforma cladirea din manastire in librarie, dandu-i numele de Le Mistral, insa in 1964, la 400 de ani de la nasterea lui William Shakespeare, in onoarea unui librar pe care o admira, Sylvia Beach, care a fondat initial Shakespeare and Company in 1919. Libraria ei se afla pe strada 12 rue de l’Odéon si obisnuia sa gazduiasca numeroase nume emblematice ale scriitorilor expati, precum Joyce, Hemingway, Stein, Fitzgerald, Eliot, Pound.

George Witman a facut tot ce i-a stat in putere sa pastreze viu spiritul Sylviei Beach, sustinand scriitorii contemporani, transformand libraria lui in centru literar. Numele precum Allen Ginsberg, William Burroughs, Anaïs Nin, Richard Wright, William Styron, Julio Cortázar, Henry Miller, William Saroyan, Lawrence Durrell, James Jones, sau James Baldwin au calcat pragul si au contribut la farmecul locului.

Libraria a gazduit numerosi scriitori saraci. Gazduit la propriu. George ii invita sa doarma in libraria sa, insa le impunea 3 conditii: sa citeasca o carte pe zi, sa ajute cateva ore in magazin si sa scrie o pagina autobiografica. Acesti scriitori trecatori s-au numit “Tumbleweeds”.

Incepand cu 2006, fiica acestuia, Sylvia Whitman, preia fraiele librariei si de atunci libraria a continuat sa prospere. A gazduit primul ei festival literar, a aparut in filme precum Midnight in Paris al lui Woody Allen si nu in ultimul rand a continuat sa isi tina deschise portile pentru toti turistii avizi de literatura.

Zilele aceastea, Shakespeare and Co si-a inchis portile pentru a-si proteja atat angajatii, cat si cititorii. Sper sa revina la fel de puternic si dupa “razboi” si va rog, daca ajungeti in Paris, musai vizitati si Shakespeare and Co.

Am deja un raft numai cu carti cumparate de acolo. Recunosc, e un viciu. Cu fiecare plimbare in Paris, prima vizita este acolo, victima mereu cazandu-mi portofelul. Dar le ador si poate in “povestea” urmatoare va arat si suvenirurile mele cu pagini.

Pana atunci, lectura placuta!

PS: In caz ca nu ati vazut, am scris despre anxietate. Poate va ajuta. Articolul il gasiti aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.